Iubirea mea

Intre stafiile trecutului si necunoscutele prezentului lupta pare mai dificila decat un razboi nuclear.Incarcat de dorinta de a fi cu ea, am sperat -ca de atatea ori- ca divinitatea sa imi asculte ruga muta. M-am trezit si astazi purtat pe aripile providentei, in tunelul neindurator al timpului. Personaje pe care nu le doream langa mine au aparut , parca dorind sa imi dea o palma. Sau poate mai multe. Am indurat din nou siguratatea si nefericirea pe care o simt de mult, de prea mult. La un moment dat am simtit ca pot face pasul spre iesirea ce se profila izbavitoare in fata mea. A fost insa prea greau atunci cand Nelu a spus, cu sinceritatea unui om care bause de la ora 11"Frate, esti cel mai important pentru mine".Am sucombat intre sticle si pahare, fericit ca un copil ignorant, atunci cand am primit cateva cuvinte pe calea tehnicii...
Mereu cu gandul spre ea, am dorit sa fiu acolo.Am reusit in secunde grele, am clacat in minute deloc usoare.
E atat de multa dorinta neinteleasa si atat de mult dor in tot ce simt . Sa iubesti ceea ce nu a fost niciodata langa tine si sa speri ca totul se va schimba inainte ca iubirea sa se evapore in neantul indiferentei. Sa iti doresti totul si sa te multumesti cu speranta ca ceva se va schimba..Undeva, candva...
Purtat de ganduri sinistre, inrobit de aerul desertaciunii, vanat de ignoranta celei pe care o iubesc..Mereu si mereu, acelasi si atat de diferit, ma scufund in pesimismul intunecat al fiintei...
Cat de greu poate fi sa iubesti ce nu ai avut, dar stii ca poti avea..?
Va spun eu...e aproape imposibil...