joi, 8 ianuarie 2009

Ultimele amintiri din copilarie

Cei ce ma cunosc stiu ca fotbalul e una dintre pasiunile mele. Nu vreau insa sa transform acest blog intr-o demonstratie de cunostinte fotbalistice. Am un alt blog pentru a face acest lucru. Totusi in urma cu o ora am simtit ca trebuie sa scriu despre faptul ca maine, alaturi de cotidianul "Gazeta Sporturilor" va aparea un dvd continand meciul Romania-Columbia de la C.M. 1994- Statele Unite. Brusc, uitandu-ma la televizor la o emisiune in care se facea reclama acestui eveniment, mi-au venit in minte naluciri ale acelor zile din urma cu aproape 15 ani. Tocmai dadeam examen pentru a intra la liceu ( pe vremea aceea la Liceul Teoretic "Mate-Fizica" din Hunedoara era concurenta serioasa) si printre emotii inerente probelor scrise la limba romana si matematica, urmaream cu ochi de foarte tanar microbist mondialul american. Cu patru ani mai inainte il vazusem pe cel din Italia. Meciurile erau transmise tarziu, in noapte -datorita diferentei de fus orar- si erau comentate inca de Cristian Topescu. Dupa victoriile cu Columbia, Statele Unite si mai ales Argentina, oamenii ieseau pe strazi si sarbatoreau pana la rasaritul soarelui. Sampania si strigatele de victorie transformau intunericul in lumina bucuriei. Libertatea era inca un copil, iar copii erau pe atunci liberi. Aveam doar fotbalul si cartile...Nu existau calculatoare, telefoane mobile, baruri sau discoteci. Cei batrani-bunicii nostrii- traiau inca vremuri care vor muri probabil odata cu noi, cei ajunsi acum la 30 de ani. Ultimii pionieri, ultimii care am gustat frucola si inghetata la cupa metalica.. Imi amintesc cat de linistit am plecat spre casa, dupa ultimul examen, fericit ca puteam sa urmaresc meciul Romania-Suedia din sferturile de finala , fara stresul invatatului. Si avea sa fie ultimul meci al nostru la acel campionat. Un sfert de finala parca irepetabil. De atunci, au trecut ani si examene, am iesit si eu pe strada pentru a sarbatorii alte victorii romanesti in 1998 sau 2000. Amintirea cea mai rascolitoare ramane insa cea a granitei dintre copilaria si adolescenta mondialului american. Cand fericirea era atat de aproape de sufletul meu, iar regretul inca nu se nascuse...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu