Povesti si nimicuri

A trecut o saptamana deja..si eram hotarat sa scriu aproape zilnic. Gandul insa nu se poate controla decat printr-o vointa superioara factorului emotional, care intervine..mereu si mereu. Am avut ceva pregatiri pentru "expeditia" din weekend-ul trecut in Timisoara, pentru botezul primului copil al celui mai bun prieten al meu. Cel mic, Luca Maxim, o dragalasenie cu manute si picioruse , greu de descris in cuvinte. Implinirea parintilor si a bunicilor- nemarginita! Am cam facut iar "show" cu Nelu, acest "alter ego" care transforma orice deplasare in ceva usor deplasat. Un chef de pomina, cu whiskey, bere si muzica populara, in casa unor oameni frumosi a precedat noaptea botezului.Dupa bunul nostru obicei, mahmureala de cu ziua s-a transformat in oboseala din noapte, astfel ca la petrecerea micutului botezat am fost pasnici, poate prea pasnici. Am botezat si noi whiskey-ul cu multe sucuri si gheata si am scos putine cuvinte. Nu am dansat deloc, facand-o pe Roxi ( o alta prietena foarte veche) sa declare, zambind a surpriza:"Adi, e prima data cand nu dansezi la o petrecere!". Doar eu stiam cu adevarat de ce.
Revenit in Hunedoara, imi pun ordine prin chitante si registre. Fiscul ma urmareste, controalele se arata necrutatoare. Ma relaxez gandindu-ma la melodia lui Moga, cea cu "am datorii la stat".
Is foarte in urma cu filmele de Oscar, maine se anunta nominalizarile si sper sa fie multe pelicule interesante. Pana atunci..poate ma mai inspira ceva sa scriu , nu doar sa povestesc nimicuri.
Pe curand!