Cand sufletul se stinge in taceri de gheata si lumea interioara se zbate in haos, cand gandurile cele mai negre se rotesc ca vulturii hulpavi asupra sentimentelor ce mor, cand trairea doare si durerea e vie, atunci- si numai atunci- putem uita ca am iubit. Credinta in noi va ramane doar o stafie a zilelor de ieri, iar diminetile se vor deschide precum niste morminte reci si intunecoase. Fluturii nu vor mai zbura in culori, norii nu se vor mai plimba in nemarginirea de deasupra noastra, zambetele celorlalti vor fi doar fantasme inutile si nedorite. Viata nu va pulsa liniste, inima va chema in zadar amintirea dragostei de ieri. Totul va inceta sa mai fie ca inainte.
Dar atat timp cat vom lupta pentru sufletul nostru, vom pastra ceea ce inseamna iubirea adevarata. Sorbind viata buzelor, alintand finetea bratelor si umbra trista a ochilor, vom continua sa ridicam spre stele ceea ce ele ne-au daruit.
Viata si dragostea se vor impleti in taceri de vis, launtricele universuri vor fi brazdate de curcubee aurite, iar viata ne va zambi din nou. Vom avea iarasi siguranta de a infrunta soarele, iar roua primelor ore de lumina ne va racori sufletul. Fluturii vor dansa liberi, cerul senin va fi din nou vizitat de nori albi, iar lumea intreaga va zambi odata cu noi. Viata va palpita dragoste. Totul va fi asa cum trebuie sa fie...
加藤 あい 画像 500103
Acum 5 ani


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu