Prima intrebare..

Nu vroiam sa fiu din nou cuprins de acel "dolce far niente" atat de balcanic ( culmea!) si sa nu scriu ceva pe blog. Am observat ca majoritatea amatorilor de bloguri incep foarte hotarat aceasta indeletnicire, cu mare creativitate si elan literar. Curand insa, frenezia initiala se estompeaza, lancezeala cuprinde blogul si totul ramane suspendat intr-un trecut declarat simplu "Am avut si eu un blog..." E de inteles, atat timp cat asa facem si in viata. Ne plictisim repede de ceea ce incercam, fortam mereu trecerea spre ceva nou, tradandu-ne latura superficiala. E atat de romanescul "oameni suntem, ce naiba!", dar care poate fi transpus fara indoiala la scara planetara.
Un blog poate fi insa si o permanenta, o constanta. Nu ma refer aici la blogurile profesionistilor-ziaristi, politicieni, artisti-, ci la cele ale oamenilor care vor doar sa exprime si sa socializeze cu ceilalti, atat de multi, atat de necunoscuti, dar atat de posibil de atins pe calea internetului. E nevoie cred eu si de rabdare (calitate care insa mie nu imi prea sta la indemana), dar mai ales de reusita intercomunicarii cu altii.
Si totusi, daca am avea cu cine comunica prin verb, ar mai fi nevoie de astfel de instrumente virtuale de socializare?
O intrebare pe care nu mi-o doresc deloc retorica...