Apocalipsa sufletului

Intr-unul dintre romanele sale -"Delirul"sau "Cel mai iubit dintre pamanteni"(?).. inspre 30 de ani, memoria incepe sa ne lase - Marin Preda mentioneaza o interesanta definitie a puterii: sa poti sa distrugi pe cineva, sa nu o faci si acel cineva nici macar sa nu stie acest lucru. Ideea puterii in sens filosofic devine aici o forta morala care inalta sufletul spre caile divine.
Idealizand insa concepte atat de instinctuale, facem uneori greseala de a confunda realitatea exploziva si atat de negativa a vietii cotidiene, cu existanta noastra launtrica, sufleteasca.Nefericiri constante se nasc, se dezvolta si ne distrug din aceasta cauza. Esecurile noastre sunt de cele mai multe ori tocmai efectele unei gandiri indreptate spre interior si superior, mai degraba decat spre exterior si inferior.Lumea de astazi e o capcana intinsa spiritualitatii ganditorului liber, de pragmatismul dezumanizant al unei constructii monetar-imperialiste.Totul trebuie evaluat astazi in termenii unei vieti indreptate spre avantaje materiale, mai deloc inspre sinele emotional.
Pentru mine aceasta constatare se transforma intr-o drama a omenirii.Tinerii se indreapta tot mai staruitor inspre chestiuni lipsite de profunzime, de esenta.Copii sunt crescuti pentru a deveni niste roboti pragmatici, lipsiti de suflet. In locul "cadrelor de nadejde" ale patriei socialiste de ieri, au aparut deja "cadre de nadejde" ale economiei globale. Limba de lemn comunista va fi inlocuita cu limba de lemn capitalista.
Ce rol vor avea insa cei ce mai cuvanta liber si gandesc "in afara turmei"?Cum vor putea ei supravietui acestui asalt necrutator al acestei jungle postmoderne?
Am pornit de la un citat al lui Preda si ar parea ca am ajuns la o alta discutie. De fapt , ceea ce vreau sa subliniez e tocmai faptul ca atitudinea reliefata in cuvintele acelea, ideea unei puteri- forta morala si binefacatoare-va disparea in curand.
Omul pragmatic va prefera sa calce pe sufletele celorlalti pentru a-si atinge obiectivele vietii sale. Binele se va uita, puterea de a face bine va deveni curand o slabiciune, un defect. Sclavi ai noilor valori morale ( sau imorale!), bazate pe un mercantilism atroce, generatiile viitoare vor uita virtutile trecutului. Gandirea profunda, filozofica, va fi desconsiderata pana la anihilare. In locul ei gandirea practica va triumfa, aducand moartea sufletului.
Stadiile existentei interioare propovaduite de Kierkegaard (acum 150 de ani) - stadiul estetic, cel etic si cel religios- vor fi inlocuite de unul singur, cel pragmatic.
Mii de ani de dezvoltare in istoria lumii nu vor duce la nimic altceva decat la o reintoarcere a omului la nivelul sau primar, acela de animal de prada, de "
vanator" al semenilor sai.
Putem oare supravietui? Mi-e teama ca nu..
(To be continued)