Citesc ( mai bine spus, recitesc..) zilele acestea "Bunul-simt ca paradox" a lui Alexandru Paleologul. Pentru cine nu a auzit acest nume propriu, un click pe google ar ajuta ( in ceasul al 12-lea) . Pentru cine a auzit, cu atat mai bine. Uneori ma trezesc vorbind cu mine insumi despre moarte. Nu ma gandesc la ea, dar o simt prezenta mai ales cu ocazia disparitiei dintre noi a unor oameni. Ieri, toate canalele tv au fost invadate de vestea mortii lui Marian Cozma , un tanar handbalist roman, injunghiat de tigani interlopi in Ungaria. Astazi, poate sub impactul celor vazute la televizor, am refacut in minte scena unei alte emisiuni pe care o urmaream acum cativa ani.I-am uitat numele, dar nu i-am uitat pe cei ce discutau cu atata profunzime despre si pentru romani: Octavian Paler si Alexandru Paleologu. Spiritul lor e inca viu in cartile pe care le citim astazi, poate prea tarziu. Fiinta umana e mereu supusa unei nedreptati naturale: isi apreciaza cu adevarat semenii, dupa moartea acestora. Cat de putine se stiau despre Marian, cat de putin se citea Paler si Paleologul . Moartea trezeste viata ce ramane dupa ea. Ne certam cu ceilalti, ne indreptam zilnic pasii spre monotone destinatii, umbriti de tristeti si dureri inchipuite, ne focalizam energii fara sens inspre lucruri ce nu au valoare si uitam..
Uitam sa spunem cuvinte frumoase celor pe care ii iubim, sa iertam pe cei ce ne fac rau, sa traim la intensitate maxima clipa si sa radem de cei ce isi consuma existenta fara sa se bucure de viata asta, atat de scurta.
Ne nastem ca sa invatam sa zambim, sa iubim, sa dam viata altor vieti si sa comunicam suflet si ratiune.
Restul e doar.. tacere.
加藤 あい 画像 500103
Acum 5 ani
"Vieţile noastre se încheie în ziua când rămânem tăcuţi în privinţa lucrurilor care contează."... pentru sufletul nostru! Încerc, de fapt, să spun cu totul altceva, dar raţiunea nu-mi dă voie! Şi totuşi am învins raţiunea pentru o clipă, pentru clipa în care m-am decis să scriu!Aş vrea să fiu mai tare de atât! Aş vrea să-ţi pot spune totul! Aş vrea să am curajul de-a o face, de a mă lăsa în voia sorţii! Mai am nevoie de timp pentru asta! Deocamdată îţi spun doar că sunt oameni care aşteaptă cu mâna întinsă spre tine!
RăspundețiȘtergereDa, ai dreptate! Niciun suflet nu ar trebui să aştepte cu mâna întinsă în faţa altui suflet! Din păcate, realitatea e mult mai dureroasă şi mai complicată! Aştepţi atunci când asta e singura alternativă, când asta e singura cale de-a te menţine la suprafaţă! Te ascunzi cu laşitate în spatele unui pseudonim pentru că şti că altfel nu ai fi înţeles , pentru că speri că astfel îţi vei mântui păcatele săvârşite cu luciditatea unui om rănit!
RăspundețiȘtergere