Viata noastra:Dinamo!

Mai sunt cateva zile pana vom canta din nou pentru culori. Vom pleca de dimineata, iar soarele bland al primelor zile de primavara ne va indruma, ca de atatea ori, spre locul reintalnirii cu sufletul nostru alb-rosu. Baietii vor iesi la incalzire si ne vor saluta. Noi le vom raspunde intr-un singur glas "Vrem victoria!" ..Si o mare de maini se vor indrepta spre cer cand Dinamo va marca golurile atat de asteptate. Ii vom chema sa sarbatoreasca alaturi de noi, sus pe gardurile peluzei. Si ei vor veni, fericiti ca ne-au facut fericiti.
Pentru mine deja deplasarea a inceput. Statusurile de pe mess incep sa spuna povestea noastra: povestea suporterilor dinamovisti, "caini pana la moarte si dincolo de ea".
Si e atat de rau in rest si e atat de bine alaturi de Dinamo. Viata curge fara sens de atatea ori si totusi atat de repede. Nedrept de repede. Unele lucruri insa raman incrustate in inima noastra. Dinamo de astazi e pentru mine ca o reintoarcere in trecut. Imi amintesc cat de bine a jucat Lobont impotriva Stelei in 2001. Eram in peluza, in "Stefan cel Mare", in primul an fara "Unicul Capitan".A fost 2-0 si Lobby a facut minuni in poarta. Azi, el e tot aici, intre "caini". Imi amintesc de autograful primit de la Moti, in Timisoara, intr-un bar. Reintors din Italia, Cosmin e din nou in echipa lui.
Timpul a trecut..
Femeia care acum 10 ani ma tinea de mana la meciurile lui Dinamo e doar o amintire. E casatorita, nu mai suntem nici macar prieteni..Dar Marius Niculae s-a alaturat din nou haitei si inscrie la fel ca atunci cand Mister il arunca in meciurile tari, desi abia implinise 18 ani. Nici Danciulescu nu a mai plecat din "Groapa", desi l-am injurat si eu, ca majoritatea, in urma cu 8 ani, dupa "tradarea" din Ghencea.Intre timp a devenit cel mai bun marcator al ultimilor 30 de ani pentru Dinamo. L-am iertat si ne-a iertat.
Nici bluza cu numele "Niculescu" pe spate nu am recuperat-o dupa experienta nereusita a intalnirii cu "antropoizii" banateni. Dar Clau-gol e gata sa trezeasca din nou paianjenii din vinclurile portilor adverse.Si bucuria de a vedea suturile sale e un miracol ce nu poate fi ucis de cativa pumni.
Viata e aici. Raul e prezent in noi si langa noi. Din cand in cand, putem sa schimbam tristetea din suflet, cu o mare bucurie. O bucurie alb-rosie ce dureaza o viata intreaga.

PS. Inspirat de un status( de pe mess) al prietenului Nelu- Stapan din rasa de stapani!