Intotdeauna am fost atras de oamenii introspectivi, cuprinsi de nelinisti metafizice si de emotii adanci, intunecate sau iluminate de ganduri rebele, monstruos de negativiste. "Veseli si ignoranti"- spunea atat de corect un priten drag in urma cu multi ani la adresa celor pe care viata ii trateaza cu bucurii marunte si dese, dar care nu isi vor gasi niciodata rosturi spirituale in aceasta lumea. Pe acestia ii dispretuiesc nelimitat.
Atractia mea spre ceilalti, cei ce isi declara si isi traiesc existential pesimismul (uneori mascandu-l in spatele unor zambete ce ascund tristeti apasatoare) pare sa se opuna in mod paradoxal dorintei mele constante de a fi inconjurat de prieteni plini de viata, sociabili, volubili si intensi ca manifestare exterioara.
Uneori ne ascundem de noi pentru a putea supravietui alaturi de ceilalti.
Avem nevoie de oamenii care sa ne accepte, care sa ne hraneasca capriciile, dar ii pretuim cu adevarat doar pe cei ce reusesc sa ne inteleaga, intregindu-ne.
Viata a facut sa intalnesc rar oameni de care sa fiu atras din punct de vedere spiritual.Cred ca nu doar viata, poate si felul meu de a fi si mai ales de a ma manifesta in fata celorlalti: uneori brutal, alteori sarcastic, mai mereu insa foarte malitios. Atac pentru a nu fi pus eu la zid. In rarele ocazii in care insa persoana din fata mea a putut patrunde dincolo de cuvinte ne-am regasit ca prieteni buni, aproape de fiecare data.
Insa ceea ce regret cu adevarat pana la acest punct al vietii e ca nu am reusit sa pastrez intotdeauna un echilibru clar intre ceea ce imi doresc de la cineva si ceea ce pot accepta de la cineva.
Intransigent mai degraba cu cei ce meritau compromisuri, am sfarsit prin a accepta langa mine oameni care au compromis pana si increderea mea totala in ei.
Dand credit nelimitat unora care nu ar fi meritat decat sa traiasca ca si pana atunci , "veseli si ignoranti", i-am ridicat pe ei si mi-am ruinat sufletul, orbit de sperante fara sens.
E poate vremea sa revin de unde am plecat. Si in aceste randuri,dar mai ales in viata.
E vremea sa ma inconjor din nou doar de cei ce pot vedea esenta, de cei ce pot sa daruiasca intelegere.
Si sa ma rog pentru compromisuri care sa nu ma mai compromita.
加藤 あい 画像 500103
Acum 5 ani


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu